tehnica

Sculptorul si materia

  Un sculptor poate prelucra orice material, insa fiecare artist se simte profund atasat doar de unul dintre ele, fie piatra, fie metalul, fie lemnul, caci din acestea trei, in principal se naste opera de arta in trei dimensiuni. Alexandru Ciutureanu a iubit lemnul, asa cum l-au iubit multi dintre sculptorii al caror mentor spiritual este Constantin Brancusi.
  Fiecare dintre artistii romani legati printr-o radacina subtila, dar trainica, de materia fundamentala care este lemnul, l-a inteles in felul lui, i-a perpetuat traditia si, totodata, i-a adaugat noi intelesuri, i-a daruit o noua viziune. Legatura lui Alexandru Ciutureanu cu lemnul a fost una reala, profunda, o legatura aproape organica. Ii stia tainele si intelegea calitatile fiecarei esente.
  Stia, asa ca si cioplitorii tarani de la care mostenim indelungata traditie a prelucrarii lemnului, cand si cum trebuie recoltat, cat si cum trebuie lasat sa se usuce, dar mai presus de orice, Ciutureanu stia ca lemnul nu moare niciodata, ca isi continua si isi manifesta existenta in lucrarea de arta sau in obiectul utilitar. N-am nici o indoiala ca Alexandru Ciutureanu comunica pe canale tainice cu lemnul, fiindca il lucra in spiritul sau viu, fara sa-l contarieze, fara sa intervina asupra lui cu unelte nepotrivite. il lucra cu dragoste, cu blandete, cu o maiestrie inegalabila.
  Tocmai de aceea, lucrarile sale, cele ce ne vor aminti mereu de acest artist unic in felul sau, imbina intr-o adevarata magie a formelor, simbolurile stravechi, provenite din principalele spiritualitati ale lumii, cu viziunea sa proprie. Lucrarile lui Ciutureanu sunt, in egala masura, clasice si moderne, expresii ale unei trairi artistice autentice, purtatoare ale unui mesaj artistic si spiritual pe care suntem datori sa-l pastram nealterat.

Sculptorul si uneltele

  Multi dintre sculptorii contemporani lucreaza lemnul ca pe oricare alt material, ca pe piatra, de pilda, fara sa-i inteleaga spiritul inconfundabil si irepetabil. il lucreaza cu unelte moderne, adesea nepotrivite, nestiind ca lemnul este materia care isi traieste viata proprie, chiar si dupa ce nu mai apartine arborelui, ci devine obiect utilitar ori lucrare de arta.
  Alexandru Ciutureanu apartine alesei caste a sculptorilor a caror intelegere fata de lemn a presupus si folosirea adecvata a uneltelor traditionale. El n-a lucrat lemnul cu scule moderne, ci cu cele vechi, ale cioplitorilor tarani: dalti de tot felul, bardite, topor, cutitoaie. in mainile sale aceste unelte pareau jucarii, fiindca le manuia cu o dexteritate uluitoare, fascinandu-l pe cel care-l privea lucrand.
  Alexandru Ciutureanu a extras forma plamadita in imaginatia si in sufletul sau din materia bruta a lemnului cu acele unelte pe care si astazi le mai putem vedea in atelierele traditionale de dulgherie. Asa cum cunostea bine esenta fiecarui lemn, stia si rolul si rostul fiecarei unelte. Ori tocmai aceasta fuziune perfecta intre viziunea sa artistica, materia prelucrata si uneltele cu care a lucrat lemnul ramane un reper pentru generatiile de sculptori romani ce se vor succeda de acum inainte.